Ţi-i spălat vreodată creierul? Nu, nu scotându-l din carapacea aia groasa de calciu si fosfor, si nu frecandu-l cu sampon. Doar incercand sa uiti tot ce ai invatat, toate amintirile, totul…Sa stai cu craniul spart in ploaie ca picaturi mici sa-ti spele creierul…

Am cunoscut-o ca si pe toate celelalte langa o vitrina cu rochii. Se uita cu admiratie la modelele moarte ce stateau spanzurate cu capul in sus. Vroia sa se urce si ea pe piedestal, sa defileze eleganta in stanga si dreapta, sa fie admirata. Proasta! Nu stia ca nu se uita nimeni la ea, ca nimeni n-o baga in seama, ca doar eu…

Eu tocmai m-am imbracat in Brad-Pitt, mi-am inflat portmoneul cu o pompa si mi-am luat avionul ca sa agat parasute.Nicioadata n-am stiut de ce am atata succes la femei ? Poate pentru ca nu mancam ceapa inainte de intalniri, poate ca aveam pompa mare (pentru bani), poate…pentru ca nu eram eu cel care vorbeam cu ele…M-ascundeam in inchipuiri de brazipitzi, staloni si donjuani ii imitam pe ei, incercam…si reuseam. Alte muste, aceasi plasa.

Da, uite-o pe dinsa. Ciudat cum suna-“dinsa”. Vorba ca ea era inchipuirea femeii perfecte. Poate doar inchipuirrea.

-D-ra, ce ai zice daca ti-as cumpara toate rochiile din magazinu’ asta, te-as duce la un restaurant luxos, apoi acasa, te-as pune pe sofa, te-as f— bine mersi, iar in dimineata urmatoare, dupa ce-ti-o mai trag odata, iti voi plati pentru tot. Desigur ca nu asta i-am spus, da’ asa imi inchipuiam ca ar trebui sa vorbeasca un adevarat cuceritor.

-Numai magazinul asta? Mai e unul vizavi…Nu asta spuse nici ea. Dar asta intelesesem.

Toti spun ca doar furnica e capabila sa duca o greutate de 6 ori mai mare ca masa ei. S-o fi vazut pe ea, cu cutiile cu pantofi, rochii, bratari, inima mea. Ai fi spus ca toata viata ei a facut pugilism. Acasa, da, acasa imi voi primi rasplata.

Orasul Soarelui ramanea in urma. In fata doar bezna(desi aveam faruri cu big xenon), in stanga bezna, in dreapata mea-intuneric. Doar ochii ii straluceau in capu’ ala…adorabil. Se gandea la toate cele cumparate de mine.

Orasul Soarelui. OS. Poate cu un S in fata? Niciodata nu i-am inteles pe cei care le condamna pe curve. Femei fiebinti ce se joaca cu zmeul, apoi iti cer rasplata. Aproape ca in povesti. Zmeul cade apoi rapus, obosit dar fericit, ea ranjeste si e duce sa probeze rochia nu demult cumparata. Tu poti sa mananci o kila de prasade, sa tai un harbuz sa culegi niste rosii din gradina…

Apoi dimineata. Diminetile alea cu un soare rosu ca zmeul meu, infuriat, gata sa te injure, sa te orbeasca cu lumina aia prea luminoasa. Noroc ca o am pe ea in casa, bucata aia de intuneric care imi tine de umbra…