Îi repet maică-mii că nu am nevoie de friptură, de salată sau pâine. Vreau să-mi pună flori pe masă şi să bem un ceai. Ai noştri. Ceai cu ceva dulce. Mai o vorbă, mai o înghiţitură, mai o lună pe geam. Mai o aromă de ceai, mai o aromă de floare, mai o aromă de oameni dragi…

Maică-mea nu înţelege. Se retrage pe uşă nu înainte de a spune: „fiecare-şi spală farfuria”…