Aș vrea să-mi pot propti picioarele adânc în țărână, să-mi arcuiesc puțin spatele, să trag încordat aerul în plămâni și să… șuier. Să șuier asemeni dracului din povestea lui Dănilă Prepeleac, să se îndoaie copacii, să explodeze bieții iepuri prin vizuini și să prindă a auzi surzii.

Îți ștergi gura cu dosul palmei și te îndrepți. Cu terminatul șuieratului realizezi că te-ai eliberat. Te doare-n cot, nene. Ești ușor asemeni kilei de fier în vid.

Țugui buzele și suflu… Se aude nimic și simt cum mă trag în jos cei 9,8 N/m.