Am visat aseară că trăiam în lumea cifrei 8. Aveam o ţigară infinită, plămâni în formă de 8 şi bere care părea să curgă ca din cornul abundenţei. Umerii îmi erau înfrumuseţaţi cu depresii cât toate zilele care mă afundau în ţărâna moale şi neagră.
Doar creierii aveau o formă nedeterminată, iar inima părea să se fi oprit. Antimişcarea avea formă de 8 şi semiîntunericul nu se mai termina.
Daţi-mi gruz, fraţi şi surori! Am primit nota 8 la plâns estetic.
înainte scriei mai des
şi cu Ana te mai certai, era mai interesant
ghine că mi-am adus aminte oricum
memoria e “tonkoe delo” 🙂
nicu, vara e anotimpul tezelor şi beţiilor. promit să mă îndrept.
bravo, ganduri frumoase, notez cu 8… 🙂
dle profesor, sunteţi prea mărinimos 🙂
place cifra 8 si place verva, de ceva timp nu am mai fost pe aici:)
ap sigur că îţi place 8. la toţi ne place că e mai bună ca altele, da’mama spune că trebuie 9 şi 10.