Într-o bună zi, neavând ce face, omul a decis umbră pământului să facă. Şi a făcut.
Apoi s-a plictisit şi a dat să plece, dar umbra construită în locul hărăzit, n-a rămas pe loc, ci pe urme i-a călcat.
Enervat, omul s-a dat câţiva paşi înapoi. Umbra s-a întors la locul ales.
Omul a strâns din umeri. Rămâne el, rămâne şi umbra.
A rămas.
A murit.
Umbra a dispărut.
Adierea de vară a aruncat la pământ un pai.
Era o zi bună, şi, neavând ce face, paiul umbră pământului a făcut.
Mărimea nu contează. Umbra-i umbră.