În fiecare dimineaţă, după satisfacerea nevoilor personale, mâncat şi scobit în dinţi, Ego-ul primea slujbaşii săi la raport. Pe unii să-i miluiască pentru acţiuni plăcute Ego-ului, pe alţii, să-i certe, ba chiar la caznă să-i condamne pentru fapte grave ori pentru încălcări flagrante ale legilor scrise de Măria Sa.
Supuşii n-au mai răbdat, căci mare de stat era Ego-ul şi degrabă vărsătoriu de sânge. Revoltă au făcut şi pe parapete au urcat.
Murit-au oştenii răsculaţi horcăind în propriul sânge, iar capetele în ţepi le-au fost înfipte, tuturora de învăţătură să le fie.