Dimineaţa, oamenii din metrou zâmbesc somnoros sperând la o bună zi şi la realizarea visurilor visate azi noapte.
Seara, oamenii din metrou sunt prea obosiţi ca să mai zâmbească. Doar privesc în gol şi visează la perna aducătoare de noi vise.
Micii roboţei se pomenesc, în cele din urmă, roboţi cu circuite grizonate, dar totuşi insistă să pună capul pe pernă.
Sfânta şi naiva speranţă!