Salut, dragi prieteni!

Azi, fără preludii.

Hm, de parcă au mai fost înainte.

Absenţa preludiului, dar vorbăraia despre el, e considerată preludiu?

Întrebare retorică. Ne nado răspunsuri. Azi hai să fim simpli şi să abordăm subiecte complexe.

Hai.

Azi, la răscruce între ieri şi mâine, vom discuta despre “Mai mult”.

“Mai mult”, în sine, e bine. Palate mai mari să respirăm mai mult aer, lungimi mai mari să redescoperim profunzimi (da 😉 ), piese mai lungi de 3 minute, salarii, craveţi. Orice. Mai mult, de obicei, mai bine.

Acum întrebare surprinzătoare.

Oare dacă spui “surprinzătoare”, e încă surprinzătoare?

Iar, întrebări retorice.

Oare “mai mult” e mai bine?

Vrem mai mult pentru că avem nevoie ori pentru că, simţind un gol, căutăm pustietăţi mari care să ne suplinească?

Gândiţi-vă la asta, scumpii, nu, dragii mei, cititori.

PS. Acest blog post e mai lung ca celelalte.

Hm.