Titlu. Opţional?

Drumul a fost plăcut. Roţile au căzut de câteva ori, caii au obosit pe la miez de noapte şi birjarul a dus trăsura în boscheţi. Mare treabă. Răsărit, apus, răsărit… Răcoare rece şi plăcută ascunsă în şale şi nori semi-suri inspiraţi în creier, plămâni. Frumos. Dăunător. Educativ.
A coborât.
Să vină copilaşii cu zemfir şi sare!

Când

Când n-o să mai frâneze compu’, când n-o să-ţi mai stea în spate deadline-uri şi ceasuri grele de muncă, când şoferii de rutieră or să fie amabili, când totul o să-ţi meargă bine în dragoste, război şi jucat la lotto, să-ţi tragi un glonţ în cap.

Probabil, renăscut, ai să ştii că viaţa e frumoasă când greutăţile îţi atârnă în cârcă.

***

Am prins în borcan moleculele de aer pe care ai desenat aseară frânturi de gânduri. L-am ascuns după perdea, la soare.

Moleculele se vor dilata şi frânturile de gânduri se vor face mari.

Oare să le facem paşaport?

******

Rugată-l-am pe Moise să mă înveţe în cap, cărare să-mi fac. Moise bagheta a ridicat. Nimic nu s-a-ntâmplat…

Făuritor de minuni, din tine, Moise, ca din mine – poet.

******

Pupila mea se face mare când e întuneric.

Pupila mea se face mică când e lumină.

De unde ştie pupila mea că cerul înnorat e lumină multă sau puţină?

***

Călătorind în scorburi întunecate, târându-mă, smiorcăindu-mă, dar luptând cu gerunzii, am prins libertatea. Esenţa verbului. Acţiunea. Am spus. Am făcut.

Ascuns după cuvinte, am uitat să fac pe Subiectul.

*************************

Clovnul şi-a scos nasul roşu. L-a pus de partea cealaltă a mesei. Uitându-se la el, a vrut să râdă. N-a scremut decât lacrimi în colţ de obraz.

Pleata-i flutură în vânt, nasul roşu…

*************************

Zidurile au înpătrăţit (un fel de „încercuit”) lumea ta, ş-apoi a lor, ş-apoi a altor pronume. Apoi s-au săturat de joacă şi au mers liniştiţi acasă, la mâncare.

Grăbiţi-vă să fiţi liberi până nu s-au întors!

Plaj

Da’ tu eşti patriot? Dansezi lasciv cu paşaportu’ albastru, urmăreşti cu gura căscată parada militară şi crezi că nu-i ţară mai ţară ca ţara asta în lume? Atunci ai nimerit unde trebuie. Ia fii atent ce ne invită lumea să facem dacă vrem “să contribuim prin satisfacţie” (orice-ar fi însemnând asta).

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=gk7hBy_L_Rs]

 

Deci, într-un spot video care ar trebui să ne lase gura apă, vedem inundaţii, o macara care ridică ceva (sigur nu la Vadul lui Vodă), boscheţi, plajă cu cernoziom, paţanaş care fugăresc mingea şi pe urmă o… bat. Vrem să mergem? Di ci nu?

Eu pe 26-31 o să fiu la mare în Ucraina. Chiar dacă nu este local, kkt-ul de acolo miroase mai puţin urât decât al nostru.

Înotăm.

Cu părul şiroind, ne aruncăm în alte mări. Înotăm până obosim, tragem la ţărm să bem un fum. Înotăm vâslind din mâini, picioare, coccis. Ăh, raţelor, câte invidie am strâns împotriva voastră! Măcăim şi scufundăm capul după râme. Rimăm, cum ar zice poetul, dar râ(i)mele îs şirete(uri). Stau la fund de apă şi mişcă şmecher din mustăţi.

Orizontul nu devine mai aproape, ţărmul se îndepărtează.

În costum de baie care îi scoate în evidenţă defectele, omul vrea să fie peşte.

Dar omul rămâne om, deşi încearcă mereu să fie în pielea (solzii) altcuiva.

Mediocru

Verva cântă mediocru la chitară, dansează mediocru, are o carismă mediocră, desenează aproape mediocru, gândeşte, ghiciţi, tot mediocru, scrie mediocru (asta tipa rar) pe blog, citeşte mediocru, vede mediocru.

Când eşti atât de bun la a fi mediocru, cum să-ţi alegi un domeniu la care să fii cel mai bun?

Nedumerire

Luni. 14 februarie. Este motiv de băut şi de stat în oraş. Până târziu. Da’ nu se poate. A doua zi la lucru.

Altă luni, din alt an. Este motiv de băut şi de stat în oraş. Până dimineaţă. Da’ nu se poate. Seara copiii, noaptea fomeia, a doua zi lucru.

A treia luni, din alt an. Este motiv de băut şi de stat în oraş. Până nu mai poţi. Da’ nu poţi. Seara femeia, noaptea dormit, a doua zi la lucru.

Ultima luni, din ultimii ani. Este motiv de băut şi de stat în oraş. Nu mai poţi. Seara vorbit cu femeia, noaptea dormit, a doua zi…

Maturitatea înseamnă mai puţină libertate?

Super Eroul

N-am talent la desenat comicsuri. Super eroul meu nu-i chipeş şi are doar câteva fire de păr. Dar nu pentru frumuseţe este iubit eroul meu. Eroul meu fură temerile oamenilor. Oamenii devin liberi, pot zbura şi nu se mai tem de căderi.

Când trece eroul meu pe stradă, oamenii ridică respectuoşi pălăria şi îşi urmează visele.

Iubim

–          Te iubesc!

–          Ăăă… dar nu mă cunoşti.

–          Te iubesc oricum!

–          Bine, hai să-ţi spun câte ceva despre mine. (urmează informaţii despre dânsul).

–          Aha… Ăăăă. Nu te mai iubesc.

Iubim imagini pe care ne clădim propriile aşteptări.

Ploaie

O ştiau toţi vecinii. O ştia ţara întreagă. Au dat-o la ştiri, au chemat popi cu sutane violete, bărbi stufoase şi burţi mari în care se ascundea înţelepciunea. Au încercat s-o vindece pe la doctori, i-au dat pastile multicolore şi au descântat-o. Părinţii umblau înnebuniţi de durere pentru că fata lor nu se mai oprea din plâns.

Plângea din jumătate în jumătate de oră, cu o precizie de ceas elveţian. Umplea pernele şi covoarele de lacrimi. O dată pe zi inunda şi vecinii. Lacrimile şiroiau pe obraji şi picurau cu un “pleosc” sec. Datorită ei, chiar în centrul oraşului au apărut două lacuri saline, iar babele mai credincioase umpleau sticle cu lacrimi şi-şi stropeau nepoţii neascultători.

La căderea nopţii bocetele se îndeseau, iar fata urla ca din gură de şarpe. Părinţii puneau dopuri în urechi şi somnifere în gură, doar doar or reuşi să adoarmă…

Într-o seară în care fata se zbuciuma în pat, iar băltoaca de sub podea reflecta pe calorifer lumina de lună plină, în dreptul ferestrei de la etajul 3,3 opri unul. Atras de gemetele fetei, acesta se strecură după perdea şi ciuli urechea. Fata tocmai lua în braţe o altă pernă şi îşi dregea glandele pentru o altă partidă de bocit. Unul se apropie de ea. Fata sughiţă dulceag. Unul îi şterse lacrima din colţ de ochi şi o gustă. Simţi venele umflându-se şi pupilele dilatându-se. Îi ceru permisiunea fetei să-i soarbă lacrimile. Ea sughiţă a aprobare…

Dimineaţa părinţii au leşinat când au văzut că fata lor a udat doar două perne. Vecinii au bătut în uşă speriaţi. În noaptea trecută nu li se udase tavanul… Doar fata a zâmbit viclean şi a sughiţat. (Ea putea vorbi, doar că sughiţul este mai comprehensiv decât cuvintele).

Istoria s-a repetat în fiecare seară. Unul venea, sorbea lacrimile în tăcere şi pleca, tot mai trist. Fata, dimpotrivă, începea să zâmbească tot mai mult. Părinţii îşi făceau cruce şi priveau mulţumiţi către cer.

Într-o noapte, Unul n-a mai avut ce să bea. A început să plângă. Lacrimile şiroiau pe obraji, ocoleau firele de păr din barbă şi picurau cu un “pleosc” sec pe podea. Fata zâmbea şi îl întreba de ce plânge. Unul strângea perna în mâini… Una, două, trei… Toate pernele din zestrea fetei…

De atunci fata nu mai plânge. Zâmbeşte mereu şi este plină de viaţă. Învaţă aproape bine, are o duzină de prieteni şi nu mai apare la ştiri.

De atunci, în fiecare seară de august peste oraş cade o ploaie măruntă. Picăturile se izbesc de asfalt cu un “pleosc” sec, iar în băltoace calcă nepăsători cetăţenii…

Vechituri

Vine o vreme când realizezi cu tristeţe că vechii papuci sunt prea mici pentru picioarele tale. Tot atunci vezi că maioul ţi-a rămas mic de la ultima spălare, ochelarii îţi strâng tâmplele, iar sufletul nu mai are loc în coşul pieptului.

Te întrebi dacă ai crescut, sau, pur şi simplu, te-ai săturat de ce-a fost.

Unde se găsesc lucruri noi?

Vara?

A venit vara. Vara în oraş e cald, motiv pentru strâmbe să umble cât mai dezbrăcat posibil. Strâmbe care n-au gentuţă, aşa că îşi ascund mobilul în decolteu. Mobilul de pe care dau beep, doar o suna cândva Prinţul. Cel pe cal alb, desigur. Strâmbe care îţi propun prăsade spălate în parc şi de care scapi cu greu argumentând că ţigara ta nu se „likeşte” de „prăsadele” lor.

Vara în oraş e cald, indicele de confortabilitate termică e dat peste cap. Strâmbele sunt omniprezente.

Unde au dispărut timpurile cu doamne care poartă 60 straturi de fuste şi totuşi cărora îţi este imposibil să le rezişti?

Universul

Universul se extinde, iubita mea. Cu fiecare secundă ne depărtăm, până ajungem puncte mici în zare. Universul se extinde şi nu pot lupta oricât aş vrea cu nenea cu păr sur şi limba scoasă afară… Universul se extinde şi noi ne pierdem în el. O băltoacă de puncte, într-o mare de nimic.

Universul se extinde. Odată poate că ne vom întâlni. Poate. Odată.

8

Am visat aseară că trăiam în lumea cifrei 8. Aveam o ţigară infinită, plămâni în formă de 8 şi bere care părea să curgă ca din cornul abundenţei. Umerii îmi erau înfrumuseţaţi cu depresii cât toate zilele care mă afundau în ţărâna moale şi neagră.

Doar creierii aveau o formă nedeterminată, iar inima părea să se fi oprit. Antimişcarea avea formă de 8 şi semiîntunericul nu se mai termina.

Daţi-mi gruz, fraţi şi surori! Am primit nota 8 la plâns estetic.

***

Când va veni timpul, o să arunc şi eu buzduganul să zboare 3 zile în sus şi 7 în jos.

– “10” este cifra magică!

– Nu, mămica! Şi “4” e bună!

**********************************************************************************

Deci fotografiezi? Îţi place să ucizi oamenii? Sigur. Stau neclintiţi şi reci în ramele albe ale pozei. Aşa cum lumânarea îţi încălzeşte mâinile de paşti, încălzim şi noi oamenii morţi din fotografii, amintindu-ne de ei.

*********************************************************************************

Eu simt că prostata mea ar vrea să ridice şi altceva. Ar vrea să înalţe zmeie, să clădească ziduri înalte şi să pună temelii.

Nu face, draga mea! Când vom muri, vom fi îngrăşăminte de flori.

Șuierat

Aș vrea să-mi pot propti picioarele adânc în țărână, să-mi arcuiesc puțin spatele, să trag încordat aerul în plămâni și să… șuier. Să șuier asemeni dracului din povestea lui Dănilă Prepeleac, să se îndoaie copacii, să explodeze bieții iepuri prin vizuini și să prindă a auzi surzii.

Îți ștergi gura cu dosul palmei și te îndrepți. Cu terminatul șuieratului realizezi că te-ai eliberat. Te doare-n cot, nene. Ești ușor asemeni kilei de fier în vid.

Țugui buzele și suflu… Se aude nimic și simt cum mă trag în jos cei 9,8 N/m.

Cum să devii politician

Văd că n-ai ce face. Sunt sigur de asta. De ce? Pentru că ai timp să citeşti ce am scris. Nu-ţi cere scuze! E ok. Dacă tot ai timp, hai să te învăţ cum să devii politician. Cititu’ ia vreo 3 minute, aplicarea în practică… puţin mai mult.

Aşa deci. Ghidul de devenire a unui politician. Modelul „Serafim Urechean”.

  1. Naşte-te! Ar putea părea absurd, dar chiar şi un politician măreţ e obligat să se nască. Nu face. Oricum nu ia prea mult timp.
  2. Fii copil la părinţi! Suge lapte, mergi de-a buşilea, mănâncă muci şi zarzăre verzi, plimbă-te cu bicicleta, trage fetele de păr, pupă-te şi îndeplineşte tot soiul de astfel de ştrengării nevinovate! Ordine în care se fac toate astea nu contează.
  3. Fă-te inginer-constructor şi membru de partid! Nu contează care. Important e să poţi repara maşini şi să fii proletar.
  4. Du-te la armată! Armata face băiatu’ – bărbat şi-l învaţă să cureţe cartofi.
  5. Întoarce-te de la armată!
  6. Fă-te şef. Şeful e omul căruia alţi oameni îi spun „dle şef”. Un oarecare s-ar opri aici, dar nu şi un tânăr cu aspiraţii ca tine.
  7. Fă-te şef de capitală. Troleibuzele devin roşii cu alb, oraşul înfloreşte şi tu baldeeşti. Dar nu, dle! Nu ne oprim aici.
  8. Fă-te şef de deputaţi. Şeful de deputaţi e un deputat care are pâncele mai mare şi ceafa mai groasă. El ştie să-şi apere tronul de concurenţi şi să zâmbească frumos la TV.
  9. Fă-te doctor habilitat în economie, membru-coresponent al Institutului pentru Afaceri Internaţionale (Paris), membru-coresponent al Academiei Internaţionale de Informatizare de pe lângă ONU, doctor Magna cum Laudae al Universităţii Libere Internaţionale din Chişinău, Doctor Honoris Causa al Institutului Internaţional Cultural prin corespondenţă, membru-corespondent al Academiei Internaţionale de Management, membru al Academiei Internaţionale de inginerie, membru-corespondent al Academiei de Cadre din Kiev (Ucraina). Unui muritor de rând, îndeplinirea acestui punct i-ar lua toată viaţa. Cei care au ajuns până aici cu cititul, nu sunt simpli mortali, deci se pot isprăvi în vreo… „zi de vară până-n seară”.
  10. Bea votcă la TV. Aici e buba, dragii mei. Care dintre voi poate bea votcă la TV? Sigur că niciunul. Nu disperaţi! Repetaţi în faţa oglinzii, apoi, treptat, pe măsura creşterii încrederii de sine, în faţa unui auditoriu format din părinţi, bunici, profesori de şcoală primară, veterani şi babe rele de gură.
  11. Fii un model pentru ceilalţi! Omul cu „O” mare nu trebuie să fie egoist, deci trebuie să înveţe şi pe alţii cum să devină ca dânsul!

Abonează-te la noi posturi

Te-ai abonat cu succes!